Mâine anul se-nnoieşte, la mulţi ani, oameni buni! Şi celorlalţi care ne-au furat tot anul, le dorim tot aşa: la mulţi ani.

Revelionul este prilejul acela minunat de a te bucura alături de oameni pe care-i cunoşti, sau nu, de încheierea cu bine a unui an şi de intrarea cu optimism inconştient în următorul an.  Ştiind că e un an electoral cel mai potrivit ar fi ca televiziunile să difuzeze muzică clasică, sobră, eventual , dacă Dragnea o să candideze la preşedinţie, marşuri funebre.

Dar nu, o să-l avem din nou pentru a enşpea oară pe Dan Negru lider de audienţă. De când simpaticul urlător al Antenei, şi nu e vorba de cei cu spume de la Aneta  3, de când Negru ne bântuie noaptea dintre ani, din ce în ce mai negru e următorul an. Când a început el cu Revelioanele, eram mult mai mulţi români în faţa televizoarelor. Anii au trecut şi mulţi şi-au vândut televizoarele, casa şi maşina şi au emigrat departe de Revelioanele îngrozitoare care prevesteau mai multe taxe, mai multe impozite, prea multă salată de boeuf.

Dar pieţele sunt pline de Revelion. Mergem acolo să ne bucurăm alături de necunoscuţi de cumpăna dintre ani. Nefericită sintagmă, care ne aduce aminte de cumpăna Justiţiei pe care s-a aşezat anul acesta, cu fundul, avocatul infractorilor, Tudorel. Ne bucurăm cu şampania în mână alături de ciudaţi care poate abia au ieşit din pârnaie cu recursul compensatoriu şi dacă ţi-ar da în cap cu sticla lor, ar fi liberi, bine-mersi, la revelionul următor. Sărim bucuroşi pe ritmul muzicii unor artişti orientaţi, care au blatul făcut cu organizatorii concertelor, primarii care ne-au făcut praf impozitele, cu parandărături uraşe. Da, ei chiar au motive să se bucure şi să ţopăie în aşteptarea următorului an de jaf organizat.

Ne pupăm la întâmplare, la miezul nopţii, cu diferite categorii sociale: elevi care vor da bacul în 2019 şi n-au citit  carte în viaţa lor, n-au  nicio şansă de angajare şi nci chef, între prinzători particulari care ptivesc cu ochi trişti artificiile gândindu-se că anul viitor trebuie s-o ia de la cap cu şpăgile date funcţionărimii, până să-şi închidă şandramalele şi să plece departe, funcţionari bugetari veseli, bine hrăniţi, cu viitorul asigurat de micile atenţii penteru care ţi-au aranjat de fapt posturile călduţe, unde cea mai mare nenorocre e ieşirea la pensie. Asta dacă nu se reangajează rapid şi au şi pensie şi salariu.

Câtă bucurie! Câtă veselie! Ce moment special sunt artificiile care-ţi bubuie deasupra capului iar culorile lor luminează oraşe jalnice, fără parcări, fără spaţii verzi, cu clădiri şubrede care o să cadă la primul seism, cu blocuri construite fără autorizaţie sau cu şpagă, printre case, cu străzi sparte de lucrări interminabile, cu ţânţari, căpuşe şi şobolani care hibernează în aşteptarea căldurii. Frumoase artificii!

Cică e bine să ai în buzunar câţiva bani, să te prindă  Anul Nou înstărit. Aşa ai avut şi anii trecuţi, dar uite că, fiind pensionar, şi cu toată suta aia de lei în plus pomană , tot n-ai apucat să mergi la băi sau măcar câteva zile la mare. Ori n-ai avut suficienţi bani la Revelionul trecut, or te duci prea des la vot şi ţi-o faci cu mâna ta. Să ai sănătate, că banii de spitale uite cum pocnesc şi luminează deasupra capetelor voastre!

O singură rugăminte am, acum în prag de An Nou. Nu mai purtaţi, vă rog frumos, chiloţi de culoare roşie sau alt tip de lenjerie de această culoare. Nu vedeţi că roşul ne aduce ghinion? Nu îndepărtează spiritele rele, ci creierele şi forţa de muncă.  Încă 5 ani de chiloţi roşii şi o să rămână în România, de Revelion, doar bugetarii şi pensionarii.

Sănătate să aveţi în 2019  şi să fim cu toţii mai buni! Măcar decât bulgarii.