Halal Centenar coane Fănică! E mai rău ca pe vremea lui nenea Iancu, că nu e amuzant deloc. Cât poţi să râză de prostie, dar mai ales de hoţie, monşer?
Fapte: din înaltul ei Olimp de instituţie financiară serioasă, cu proprietăţi, lefuri şi privilegii grase, Banca Naţională s-a scremut şi a scos cu ocazia Centenarului o nouă bancnotă, de 100 de leuşteni, cu întregitorii neamului. Şi nu, dragi nostalgici bolşevici, nu e vorba nici de cizmar şi coana Leana, nic de nea Ion Ilici, care ar fi putut reunifica Româniile în 90, dar a avut alt ordin pe unitate. Ci bancnota îi are pe regele Ferdinand şi pe regina Maria.
Toate bune şi frumoase, deşi mă aşteptam sincer să introduci BNR-ule bancnota în circulaţie cu toptanul, că ştim de cererea mare de la Pesedeu pentru pensii şi salarii fără acoperire economică.
Dar bojdeuca lui Isărescu a deschis în scârbă un ghişeu unde s-a bulucit lumea mai ceva ca la fasolea cu ciolan a lui Oprişan. De fapt fără ciolan, că de ciolan ţine bine baronul.
Şi, cea mai tare afacere a Băncii Naţionale pe praful ăsta înainte de Sărbători, a fost că vindea bancnota de 100 cu 180 de lei. Că pliant, că ţiplă, că ace, brice. Bătaie de joc, şi nu sesizează nimeni protecţia consumatorului, Curtea de Conturi şi instituţile specializate în taxarea cu suprapreţ.
Deci lume buluc, aproape la fel ca la cealaltă instituţie financiară suverană, Biserica Ortodoxă, unde au avut decenţa şi totuşi nu au cerut taxă de intrare în Catedrală. Deocamdată.
Imediat românii centenari, plini de patos , patriotism şi foame-n gât au şi scos hârtia la vânzare pe Olx cu 300, 500, 1000 de marafeţi. Trafic cu regi şi regine, care va să zică, musiu. Comerţ cu simbolurile României unite, la poarta Băncii Naţionale. Mă mir că Isărescu nu a strecurat lângă bancnotă şi un pliant cu vinurile de la cramele dumisale. La cât de mercantil a ajuns patriotismul după suta de ani.
Şi cred că până în suta următoare de ani tot ajunge să vindem ceva şi de pe drapel. Ori roşul ori albastrul. Că galbenul e la mijloc şi e mai greu de furat. Deşi la Rivuluţie l-am găurit, ca să vedem prin el steagurile străinătăţii.
Şi încă nu m-am referit la porcăriile numite generic monumentele centenarului. Grupul statuar al Facebook din Alba Iulia sau statuia Reginei Maria, azvârlită discret pe un spaţiu verde lâgă parcul Izvor din Bucureşti.
Aia cu Facebook e clar grandomania lucrului românesc cât mai maaare, cât mai alb şi mai chicios. Iar statuia doamnei care nu seamănă absolut deloc cu Regina Maria e şi mai şi. Am văzut-o cu ochii mei: e aurie, frate! Ştiţi sclipiciul ăla de pe bluzele cocalarilor? Ei, aşa e făcută! Iar la chip seamănă mai mult cu regina magiei, Maria Câmpia. Treaba voastră, parcă văd cu intră careva pe spaţiul verde şi într-o noapte ori pleacă cu statuia în spate, ori îi răzuieşte haurul de pe monument. Tot mercantilismul centenar, monşer!
