Ce naşte din infractor conduce România! Tatăl Vioricăi Dăncilă, condamnat pentru fals şi înşelăciune!
Filimon Nica, tatăl premierului Viorica Dăncilă, a fost condamnat la închisoare pentru infracţiuni de drept comun, în 1985, şi a fost graţiat printr-un decret al lui Nicolae Ceauşescu, scrie Recorder.
În momentul în care a fost arestat, Filimon Nica avea 45 de ani şi lucra la o unitate de radiolocaţie din comuna Berceni, de lângă Ploieşti. Avea gradul de plutonier major şi figura ca „responsabil" la un serviciu care se numea „gospodărie agrozootehnică".
În 1985, Parchetul l-a prins falsificând nişte acte de gestiune prin care încerca să acopere o mică pagubă care îi era imputabilă: contravaloarea a 2,5 tone de nutreţuri, 5.400 de lei, în banii de atunci – echivalentul a două sau trei salarii. Totul pornise de la un drum de rutină pe care plutonierul Nica îl făcuse, alături de un soldat, la o fermă din comuna Ciorani, Prahova, ca să aprovizioneze unitatea de radiolocaţie la care lucrau cu hrană pentru animale. Cei doi umpluseră o remorcă de tractor cu nutreţuri şi se despărţiseră, fără să se mai întoarcă împreună la Berceni. Plutonierul dorise să mai rămână la Ciorani, deşi nu avea acest drept, şi îl pusese pe soldat să facă de unul singur cale întoarsă. Soldatul, beat, pierduse o jumătate din încărcătura remorcii până la destinaţie. Două săptămâni mai târziu, tatăl Vioricăi Dăncilă făcuse un alt drum la ferma de furaje din Ciorani şi, după ce stătuse la băutură cu gestionarul de acolo, încărcase în remorcă o cantitate mai mare decât cea trecută în scripte, pentru a compensa minusul de la transportul de dinainte. Mai apoi, se pusese pe strecurat falsuri în actele gospodăriei agrozootehnice de care era responsabil, ca să ascundă acest artificiu, potrivit Recorder.
Procesul penal al lui Filimon Nica a început pe 18 noiembrie 1985 şi s-a încheiat pe 12 decembrie, acelaşi an. În timpul audierilor, plutonierul a recunoscut toate faptele de care era acuzat.
A fost găsit vinovat de uz de fals, instigare la fals intelectual, înşelăciune în dauna avutului statului şi neglijenţă în serviciu. Detenţia lui, ispăşită într-o puşcărie din Bucureşti, a durat tot atât cât a ţinut şi procesul: 25 de zile. În cele din urmă, a primit o sentinţă de trei ani de închisoare cu suspendare şi a fost eliberat odată cu pronunţarea condamnării.
Sentinţa, prezentată de Recorder, poartă numărul 757/1985 şi a fost pronunţată de Doru-Viorel Ursu, ministru de Interne în perioada iunie 1990 – septembrie 1992.
