6 metode pentru a stabili vinovăţia ministrului Cuc în cazul abuzului de la Tarom

După ce a fost acuzat de fosta directoare a Tarom, Mădălina Mezei, că i-ar fi cerut să ţină la sol aeronavele companiei în ziua moţiunii de cenzură, având în vedere că peste 20 de parlamentari urmau să vină din ţară la Bucureşti, şi era imperios necesar ca guvernul să nu-i pice, ministrul demis al Transporturilor, Răzvan Cuc, urmează să fie călcat, pe rând, de inspectorii Corpului de Control şi de procurorii DNA, pentru a de elucida posibilul abuz.

Chestie numai bună pentru hrănit primele pagini ale instituţiilor media căci, în România, de ani de zile, ştim cu toţii, s-a ajuns prin eforturile politicienilor, ca vinovăţia unuia dintre ei să fie stabilită, de ceilalţi, cu bile. Iese o bilă neagră în plus - eşti corupt şi bun de dat pe mâna Justiţiei. Ai noroc să iasă una albă mai mult - devii curat ca lacrima, liber să zburzi fericit pe minunatele plaiuri mioritice.

În aceste condiţii, noi propunem un top al metodelor alternative, mult mai rapide şi mai eficiente, prin care s-ar putea stabili culpabilitatea sau nevinovăţia onorabilului Cuc, fără atâta tam-tam şi bătaie de cap:

1. Proba cu apă, practicată de Inchiziţie pentru identificarea vrăjitoarelor. Răzvan Cuc, legat fedeleş, este aruncat într-un bazin cu apă. Dacă pluteşte, omul e cinstea întruchipată şi va trebui imediat dezlegat. Dacă se duce la fund, ar face bine să rămână acolo deoarece este eligibil pentru urmărire penală.

2. Proba focului. Suspectul  Cuc va ţine în mână un obiect din metal încins ca în fostele oţelării româneşti ajunse azi mall-uri, sau va parcurge în picioarele goale o suprafaţă din metal înroşit. Dacă nu păţeşte nimic, va fi bun de pus în calendarul ortodox, la rubrica ”Tinere şi Grase speranţe ale Canonizărilor Viitoare”. Dacă se frige, fript rămâne. Plus perpeleala administrată ulterior de inchizitorii DNA.

3. Proba otrăvii. Răzvan Cuc trebuie silit de probatori să înghită hrană otrăvită. Unui ministru de talia lui nu-i nevoie să i se otrăvească la propriu hrana, ci să i se ofere masa obişnuită a românului la preţul pieţei şi nu la valoorile din bufetul Guvernului. Dacă supravieţuieşte, rezultă că Justiţia ce voia să-l înhaţe este o unealtă în mâna soroşistului Iohannis. Dacă nu, nu.

4. Proba apei clocotite. Cuc va fi e obligat să scoată cu mâinile goale un obiect din apă clocotită. De exemplu, în cazul lui i se va spune că în sunt primii 20 de centimetri din Autostrada Moldova. Asta îl va intriga atât de mult încât va efectua imediat operaţiunea. Cu rănile vindecate în trei zile, cinstea sa va fi mai presus de orice dubiu.

5. Proba crucii. Executată, evident, cu acceptul şi colaborarea BOR. Cuc va sta cu braţele deasupra capului în formă de cruce atât timp cât durează rostirea unui număr de rugăciuni. Orice mişcare în acest interval ar arăta proba clară a vinovăţiei. Din câte ştim noi, durata probei pentru un politician al Opoziţiei ar fi cea egală timpul necesar lecturării Noului Testament de către PF Daniel (cu pauze de masă şi colectă). Răzvan Cuc însă se pare că s-a învârtit de-o dispensă, iar în cazul lui durata probei va fi egală doar cu timpul necesar rostirii de către Preafericit a salvatoarei incantaţii ”Ministrul a dat, Patriarhia a luat, fie cazierul lui Cuc de toate spălat!”

6. Proba sicriului. Se folosea în Evul Mediu la identificarea unui criminal, punându-i pe bănuiţi să defileze prin faţa sicriului victimei. Când judecătorul hotăra că la apariţia unuia dintre ei mortul a făcut o grimasă, aceluia i se pregătea sicriul personal. În cazul nostru, ministrul Cuc va fi defilat prin faţa sicrielor zburătoare cu care Tarom prestează curse interne, prin toată ţara. În cazul în care, de frică, se va scutura osânza pe el, se va presupune că, da, omul a cerut reţinerea la bord a aeronavelor cu parlamentari în ziua moţiunii, dar a făcut-o doar din motive umanitare.