Salut, sunt marele regizor Sergiu Spielberg-Paşcani şi aş vrea să vă povestesc pe scurt filmul meu Freddie Miercuri, pe care vreau să-l fac cu bani de la CNC, Centrul Naţional al Cinematografiei.
Din păcate am auzit că cineva mi-a furat ideea, şi a făcut un filmuleţ despre un cântăreţ obscur , mă rog, o să-i dau în judecată, cu un complet de cinci judecatori.
Deci, CNC-ul mi-a schimbat pe ici pe colo scenariul, că sunt bani de la stat, dar o să iasă un urias succes de box-oficiu, vă garantez. Filmul începe cu un ţipăt. E tânărul Freddie care se naşte într-un spital şi ia imediat circa 14 infectii nosocomiale. Aţi ghicit, se întâmplă în România. De altfel trebuie să fim atenţi, nu vom filma într-un spital, ci într-un studio, ca să ne protejăm echipa. Bineînţeles că drama începe imediat după naştere, când doctorul uită în mama lui Freddie un forceps, două feşe, un ceas Rolex fals şi pe anestezistă. Aici vin cu un cadru lung, în care o Comisie încruntată de la Ministerul Sănătăţuii scrie concentrată pe o foaie măsurile împotriva doctorului . Doctor Vasile Malpraxian. E vorba de un averrtisment şi 3 la sută penalizare la leafă pe trei luni, dar nu din şpagă.
Freddie ajunge apoi acasă la el, în Ferentari, unde e aşteptat deja de familia care cânta la nunţi şi le mai trebuia exact un membru, care să strângă de sub mese bancnotele rătăcite. Aşa îşi începe cariera muzicală a lui Freddie Miercuri, numit aşa deoarece se născuse într-o joi, dar tatăl era beat de luni şi l-a declarat greşit.
Drama continuă, e dramă bineînţeles, deoarece acţiunea se petrece în România, când Freddie e vândut unei familii de saşi, de către un personaj important, înalt, dar nu ştim cine e, doar îl auzim vorbind rar, despre ”ţopăiala bugetar-fiscală”. Vă daţi seama că personajul mi-a fost cerut de la CNC, doar e film plătit de la buget.
Aşa. Aflat în Germania, dar o să filmăm undeva în Teleorman, Freddie e pus să cerşească, dar reuşeşte să fugă înapoi acasă şi se apucă de cântat. S-ar fi apucat de muncit, dar unde? Că s-au închis toate fabricile, CNC-ul sugerează să spunem că din cauza personajului înalt, dar noi o să folosim doar un cadru cu un tablou cu Ion Iliescu. Sper să nu iasă la montaj.
Apoi Freddie Miercuri prin muncă asiduuă, nopţi pierdute, nenumărate nunţi de la care scapă fugind, iată că ajunge un model, un om de mare succes. Prima dată ne-am gândit să-l facem patron de fotbal, dar riscam să iasă comedie, aşa că l-am făcut celălalt exemplu de succes românesc: manelist.
El îşi lasă mustaţă şi scoate hit după hit. Din păcate, ca să luăm totuşi bani de la Centrul Cinematografic de stat, a trebuit să renunţăm la mustaţă. Ca să nu se interpreteze. Deşi, repet, el chiar e interpret. N-am putut nici să-l facem homosexual, cică nu-i film tradiţional romanesc, aşa că l-am făcut familist, divorţat, cu un băiat porcar. Din păcate era doar prima variantă, am renunţat din cauza CNC.
În fine, Freddie Miercuri devine celebru, apare la televizor unde îşi bate nevasta în direct. Ştiu, s-a mai întâmplat, dar n-a zis nimeni nimic. Nici CNA, nici CNC.
Apoi începe să se drogheze şi scoate celebrele cântece: ”We are the Şampions” cu refrenul acela incisiv: ”valoarea mea, valoarea mea”, apoi ” I Want to Plec free” –aici e un videoclip făcut în Madagascar, cu Mazăre, ” The Show must go Home”, cu Dragnea, dar ni l-a cenzurat CNC.
Filmul se încheie cu Freddie luând un pumn în faţă de la un nuntaş, totul pe melodia ” Băga-mi-aş Rapsody”. Dar a trebuit să scoatem refrenul cu ”Galileo, Galileo”, la cererea Bisericii Ortodoxe. Aşa că încheiem cu o toacă. Dar e simbolic. Despre cum ne toacă creierii, manelele şi banii, politicienii!
