cocoștiri

Consumerism fericit!

Doamne, teteo, cum a fost cu pregătirile de Crăciun! Cine mai zice că un sfert de populaţie a plecat din ţară, înseamnă că n-a fost la cumpărături înainte de Crăciun. Câtă frunză, câtă iarbă! Bine, nu e vorba de frunză şi iarbă în Bucureştiul fără spaţii verzi.

A fost ca şi cum autorităţile ne-ar fi anunţat că urmează în două zile un uragan extraordinar şi toată lumea e sfătuită să-şi facă provizii. Cu diferenţa că uraganul era în mall-uri şi magazine. Păi dacă au stat unii o oră jumate să iasă din parcarea subterană a unui mall din Bucureşti. Fiindcă era blocat totul în jur afară.  Am vrut şi eu să opresc la mall-ul din Băneasa să iau un cadou. Dar ce, credeţi c-am găsit loc de parcare? Am fugit rapid, ca să nu rămân blocat în parcare în căutare de spaţiu. Acum îl înţeleg pe Hitler cu Lebensraum, spaţiul vital. Omul rămăsese blocat într-o parcare în Munchen şi d-aia i s-a pus pata să cucerească alte teritorii! Voia spaţiu.

Şi înăuntru, puhoi de lume! Că era un supermarket sau un aprozar de cartier, nu mai aveai loc în incintă. E o adevărată artă să te strecori printre grupuri-grupuri, încărcaţi de sacoşe şi punguliţe, de mână cu copii care cară jucării, ling îngheţată şi zbiară că vor de Crăciun jocul Minecraft. Cred c-o să deschid un curs de îndemânare în circulaţia din mall. Exact cum a făcut Titi Aur cu cel de condus defensiv. Încerci să te strecori pe margini, să te prelingi pe lângă ziduri şi vitrine, dar aici e mai greu că se opresc cumpărătorii să se holbeze după cadou, iar dacă mai prinzi un blocaj la mantinelă c-o vânzătoare care a ieşit să-i arate doamnei grase ce faţă de masă vrea dânsa din vitrină pe post de pijama, acolo rămâi.

Trebuie să ştii să anticipezi mişcările familiei din faţă. Soţul trage spre mijlocul culoarului, departe de vitrine. E aşa-numitul comportament defensiv, bazat pe instinctul de supravieţuire. S-a descoperit din cele mai vechi timpuri, pe când omul de Neanderthal găsea câte-o bucată de carne suculentă,  cu os, în gura peşterii. Şi dacă intra să o ia, înăuntru îl aştepta un urs preistoric care dorea desert. Şi şi-l pescuia cu carnea-momeală.

Iată de ce capul familiei s-a adaptat la tentaţia vitrinelor. Nu e cazul femeilor din trib. Acestea intrau nestingherite în peştera ursului şi ieşeau nevătămate după o jumătate de zi de cumpărături, având pe umeri blana ursului. Sau, în cazul mall-urilor, ies împodobite cu nervii vânătoarelor, puşi pe bigudiuri.

Cele mai imprevizibile sunt mamele cu copii. Dacă vrei să le depăşeşti peculoarele mall-urilor, aşteaptă-te la ambuteiaje instant. O dată fac stânga sau dreapta, fără să semnalizeze, dacă ăla mcul aqrată cu mna spre un magazin ce jucării arhiplin. Mamele nu au diplomaţia taţilor, să-i distragă atenţia micuţului monstru  arătându-i altceva pe partea cealaltă a culoarului. Chiar şi un nasture pe jos. Nu. Mamele intră cu copilul în magazin încrezătoare, ca un buldozer ăn grămada de pietriş. Iar dacă erai în depăşire, aleluia! Huston, we have o problemă cu traiectoria.

Înăuntru, în magazine dai peste alte legi ale Universului. Întotdeauna, dar întotdeana câd intri în magazinul din care speri să ieşi cu cadou, la intrare e puţină lume, iar la ieşire, când vrei să plăteşti, s-a mutat tot cartierul la coadă. E valabil la orice magazin. Se numeşte legea Atracţiei la Coadă. Cât timp tu cauţi ceva în incintă, Universul complotează să-şi aşeze ţie oameni în faţă la coadă. La toate cozile.

Reciproca nu e valabilă. Dacă intri într-un magazin aglomerat, cu cozi la case, când ieşi, după o oră de căutări, cozile sunt încremenite în timp.
Asta e cu cumpărăturile înainte de Crăciun. Ar mai fi şi soluţia online. Dar ce rost are, când aştept şi acum o comandă care trebuia să ajungă cu două zile înainte de sărbători! E legea Teoremei Curieratului. Dorinţa ta, de a face un cadou luat online, e invers proporţională cu intenţia curierului de a te băga în seamă.

 

Comentarii