România Evului Mediu întâmplător

Toamna, mai ales toamna, România se întoarce în Evul mediu. Într-un stat hăt!, de la marginea Uniunii Europene, la crepuscul e periculos să mai şofezi pe DN-uri. Atelaje cu propulsie hipică-bătrânele căruţe medievale-transportă fânul de la ultima coasă, manuală normal, sau cară lemnele de foc, tăiate dubios din păduri-deoarece  gospodăriile nu sunt racordate la reţeaua de gaze. Ştiaţi că, în ritmul în care Distrigaz extinde conductele galbene, o să ajungem Ungaria peste 60 de ani? Concret, trei milioane de locuinţe nu au acces la un amărât de aragaz legat la reţea? În condiţiile în care sunt numărul 4 în UE la extracţie. Dar companiile de gaze sunt pe profit şi aşa, staţi liniştiţi. Poate credeţi că există vreo Coaliţie pentru Familiile cu Gaze, care să strângă semnături ca Guvernul să facă un referendum, să ne aducă şi pe noi, amărâţii continentului, în secolul 21? Nu există.
 
Melanj vesel
 
Şi ce să căutăm noi în mileniul 3? Păi dacă iobagii din satele româneşti ar avea gaze, mâine o să ceară şi şcoli, poate chiar şi spitale, Doamne fereşte? Doar nu ne apucăm noi acum să înghesuim şcolile iobagilor între măreţele biserici, nu? Iobagi-generic vorbind, că populaţia trage mâţa de coadă şi nu se mai dă jos din pat să culeagă o livadă, nici pe 120 de lei ziua, plus masă şi ţuica tradiţională.
Bine, nu suntem chiar total în Evul Mediu. E un melanj, un amestec vesel de Iphone-uri şi căciuli ţuguiate pe cap, cu cizme de cauciuc în noroiul uliţelor, de antene de satelit şi bude deasupra unei gropi împuţite în fundul curţii, de cărucioare umplute cu PET-uri de bere în supermarket şi de cucoane cu batic care traversează DN1 cu coşurile de colivă în mâini.
 
Baroni şi iobagi
 
E ţara baronatelor. Judeţele sunt doar limita oficială a baronatelor medievale, cu boierul Stănescu, Dragnea, Oprişan înconjuraţi de ziduri înalte în conacele lor cu piscină. Fiecare are câte-o curte de zapcii, secretare, arendaşi, atârnători, şefi de filiale, inspectori şcolari, directori de şcoală, funcţionari publici şi amante coafate. Curg ofrandele la casa boierului: curcani, damigene de vin, şalău de portbagaj, lăzi cu mere. Ce mai are omul prin cămară, ca să prindă şi firmuliţa lui o mică licitaţie, o atribuire de contract, să mai pună un termopan, să mai zugrăvească un perete. Să mai prindă un post de şef de post. Pe urmă vin asistaţii social. Întotdeauna înainte de privatizaţii apolitici, bugetarii neafiliaţi sau profesiile liberale. Asistaţii iau, dar şi dau. Cu ştampila. Confirmă boierul. Păcătos sistem, să tot confirmi democratic baronul de partid, când era atât de simplu să fie pe viaţă şef!
Oare nu s-ar putea modifica Constituţia?
 
Fum şi putoare
 
În Evul Mediu oamenii se dau jos din maşini şi urinează pe marginea drumurilor, în văzul altor oameni, din lipsă fie de toalete, fie de bun-simţ. În Evul Mediu îşi bat caii cu ranga până-i lasă laţi. În Evul Mediu dau foc la mirişte sau la grămezile de frunze de pe marginea drumului, în care mai aruncă şi câte-un cauciuc, ca să se facă eclipsă, dă-i în mă-sa de şoferi, ne mai distrăm şi noi când se ciocnesc. 
Dar Evul Mediu e şi la oraş. Baronatele se numesc Primării de oraş sau de Sectoare. Ca pe vremuri în secolul 16, se aruncă lăturile de la etaj în mijlocul trotuarelor. Oamenii put a nespălat în autobuze, deşi în Evul Mediu măcar aveau grijă să-şi dea cu parfum pe haine. Bolile îi macină exact ca şi atunci, nu se spală nimeni pe dinţi, că oricum cad, nu? Şi decât să ajungi la spital, să iei cine ştie ce boli, mai bine găseşti un felcer să vină acasă. Sau o moaşă. Iar alţii se pregătesc să colonizeze Marte.
Parcă văd că, atunci când o să ajungă şi românii pe Marte, cu căruţa spaţială, o să mai găsim loc doar la Polul Nord. O să fim baronatul frigului. 
 

Comentarii